Singurătate

Stau între patru pereţi uitat de lume
şi la uşă nimeni nu sună, nu bate…
Vântul prin pomi aleargă, face spume
şi frigul îi strânge-n case pe oameni.

Şi iarăşi speranţe şi gânduri multe,
iar la această oră, tu, demult visezi;
O, emoţii mocnesc cu sfâşieri crunte
şi mă decimează, şi mă lichefiezi.

Trăim singuri. Când fi-vom amândoi,
fiinţă scumpă, dragă şi alintătoare?
Vom macera singurătatea, iarăşi în doi,
dispersând prin inimi, aprigă-nsetare.