Legănându-te alene, cu codiţa fluturând, tu veneai timid spre mine, aerul adulmecând. Şi luându-te în braţe, când în ochi eu te-am privit, inima-mi bătea nebună… m-am îndrăgostit. Six, motan siberian, cu blăniţa moale, mi-a adus în viaţa mea clipe de-ncântare. Ca un tigrişor vărgat, are ochii de agat, nasul pâs, negre lăbuţe ca nişte pernuţe. Tandru face-o plecăciune şi-şi îndreaptă coada, cu urechile ciulite îşi priveşte prada. Nici o şansă nu mai are porumbelul care se aşează pe o cracă, toropit de soare. Şi la masă uneori mâncam împreună - una mie, una ţie, de ce mai puţine mie? Cu lăbuţa semn îmi face să-ndrept greşeala că şi lui friptura-i place, cum o face mama. La sfârşit de săptămână, când stăteam la masă, el era primul servit, ca un domn acasă. După ce-şi umplea burtica şi se alinta, în poziţii cam ciudate lenevea pe canapea. Şi apoi, spre asfinţit, când se lăsa seara, pisicuţele vecine îi ţineau cărarea. Că era focos motanul, tare iubăreţ şi-l chemau toate în noapte: – vino, Sixuleţ!