Sunt cuvinte-n lumea asta Care, spuse într-un fel, Îşi dezvăluie măiastra Gingăşie sub penel. Sunt poeţi ce ştiu a toarce Potrivitele cuvinte, De inima ţi se stoarce De măreţe simţăminte. Precum florile sub soare, Cu-o mireasmă fără seamăn Versul lor subtil răsare Din al stihului sol reavăn. Muze precum ciocârlia Cântă la a lor ureche, Scrijelindu-şi poezia În triluri fără pereche. Nopţi îşi lasă-n urmă trene, Stele scapără cochete, Strălucind de prin catrene, Furişându-se-n sonete... Dar poetul, insomniacul, Cu ochii deschişi visează, Căci nu somnul îi e leacul - Mintea sa în vers stă trează. Slăviţi barzii, cei ce luptă Ca frumosul să nu piară, Într-o lume ce se-nfruptă Din suflet precum o fiară!