Clopoţeii vibrează În noaptea efemeră, Telefonul dansează Ciudat pe noptieră... Buimăcită şi mirată, Văduva Vera tresare... Se gândeşte înfiorată: „Cine să fie oare?" Deschide telefonul Luminat de un mesaj Care îi alungă somnul În fostul ei mariaj... I se înmărmurează faţa, Pieptul i se lasă, i se ridică, Respiră greu prin ceaţa Creată de-a ei frică... Cu mâna tremurândă Și inimioara în cleşte, În noaptea furibundă, Mesajul îl citeşte: „Nu mai ştiu de tine! De mine n-ai uitat? În paradis mi-e bine Dar sunt neîmpăcat... Pe rând plecară toate Din viaţa mea, şi-s eu, În locuri minunate Iubit de Dumnezeu... În ceas de veşnicie Cu lacrimi te aştept, Fruntea pe vecie Să ţi-o alint la piept... Ai petrecut bune şi rele De când am apus Să răsar prin stele, Printre îngeri, Sus... Acum a sosit timpul Din nou să înfloreşti... Dacă vrea şi ,,scumpul" Poţi să te recăsătoreşti... (Mesajul îl citeşte... „Fostul" e şarmant; Vera se căieşte Privind la amant...) Acum te las cu bine: Fii fericită pe Pământ Cum ai fost cu mine În legământul sfânt!” O lacrimă salină Îi curge spre guriţă Lăsând o rouă lină Pe chip de garofiţă... Nu l-a uitat pe Mișu Dar firea-i de felină O arde-n ascunzișu` Ce-o face-acum blajină... Și este atât de bună În văduvia-i fină, O șoaptă într-o rună: Rămasă în lumină… Capul și-l lasă dulce Spre mai tânărul iubit, Mesajul pe o cruce Deja l-a răstignit… Revizuit: 28.03.2019
sâmbătă, 31 mai 2025