Șoapte de iubire

Șoapte de iubire

Erau serile când ne plimbam                         
La Balcik, pe faleza plină,                           
Îți luam mâna, o sărutam                            
Și miroseai ca o sulfină.                                

În ochii tăi, ce abia-i zăream,                        
Mă oglindeam în luna stinsă,                        
Te luam în brațe și vedeam                          
O Doamnă tânără, distinsă.                         

Admiram un trup fermecător,                       
O siluetă-n noaptea ternă,                            
Brizele-mi șopteau, promițător...                          
Că dragostea va fi eternă.                            

Răsfățați-n nopțile de vară                           
Și sorii apuși în asfințit,                                
Vedeam mai mult ca odinioară                     
Că părul meu a încărunțit.                            

Mi-ai dăruit, din nou, iubito,                        
Farmecul tău și-o amintire,                           
O port în mine, incognito,                             
Și-o caldă șoaptă de iubire.                           

Autor: Gabriel Stănciulescu