E toamnă Și-nserarea adună în mănunchi Fuioare ce coboară, ca dintr-un tainic ciur, În apa liniștită La care, în genunchi, Îmi tac nefericirea Și să o schimb, mă jur. “Ridică-te” - Șoptiră, deasupra mea, din ramuri Cu frunze-ngălbenite, copacii de pe mal - “Și fă-țí din înserare Amestec de balsamuri Apoi, din visul nopții, Al vieții madrigal!” M-am ridicat Și totul părea o feerie: Pluteau, pe unde, raze, iar liniștea din lac Se transformase-n imnuri, În cânt de bucurie Ce-mi aducea miresme De flori de liliac.
sâmbătă, 31 mai 2025