- Păstrează tu din cerul meu o parte Și-nalță zmeie atunci când sunt departe, Fă din albastrul lui o amintire Pe care-un om, cândva, o s-o respire Ca pe un aer proaspăt dimineața... Vom licita cu îndrăzneală viața Și moartea, strecurându-ne prin gene Fiole cu lumini siberiene. Dar mai târziu, sub streșinile serii, Vom căuta emoțiile verii, Brăzdând cu stele oarbe veșnicia Pe care timpu-și scrie poezia. - Aș vrea din cerul tău mai multe stele S-aprind pe-aleea gândurilor mele, Din ochii lor să împrumut culoare, Pe bolta nopții desenând un soare Să-mi construiască punți de vers în ploaie, Tu să pășești pe ele în odaie Și amândoi plutind prin poezie Să ne dezbrace-a slovei fantezie Că numai licitând la jocul sorții Vom lumina și pe tărâmul morții, Iubirea ne va fi mereu făclia, Ce ne va ține vie poezia. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025