Frunza plopilor foșneste Precum valurile mării Acest foșnet mi- amintește De talazurile iubirii Mi-amintește frumusețea serilor târzii de vară Și mi-aduce nostalgia clipelor de-odinioară Când erai plecat la mare Iar eu te-așteptam cuminte Să te-ntorci, cu jurăminte Să îmi dăruiești alt soare Mai strălucitor, mai roșu, mai fierbinte Soarele iubirii noastre Care-a fost, dar...nu mai este.