Lângă pat, Noaptea își așterne Corpul de vise, Peste care calc cu sfială... E întuneric Și n-aș vrea să-ți trezesc amintirile... Lângă tine, Noaptea pare nenoapte Iar ziua nici nu mai Există, Pierdută în largul ei Ca o pasăre tristă... Parcă merg și parcă nu... Parcă zbor sau cad în bolta înstelată Care mă poartă în poezia ei Curmată... Prăbușirea e mai aproape Ca niciodată de înălțimi... Iar eu nu mai sunt eu... În părăsire, îmi ascund lacrimile... Lângă tine, aștept ziua. Îți sărut pleoapele și îți ascult visele... Totul este vis. Totul este nevroză. Este perfecțiune și compromis, Este noapte și zi, Este tot ce mi-am dorit și mi-ai promis... Și te iubesc mai mult decât oricând... Un delir obscur, râzând, plângând...
sâmbătă, 31 mai 2025