Sonet de toamnă E toamnă iar, rază de lumină, Se vestejește frunza în livezi, Numai ochii tăi la fel de verzi Aduc în mine o primăvară lină! Privirea dulce, iubito, să n-o pierzi Chiar de e toamnă și bolta nu-i senină În ochii tăi e-așa multă lumină, Că numai cu privirea mă dezmierzi! E toamnă iar cu boltă cenușie Și vântul cântă al frunzelor prohod, Dacă e toamnă, toamnă dar să fie, Că pomii-s grei de toamnă și de rod, Plesnesc de must și strugurii în vie Și toamna noastră e doar un episod!