am tot cojit cuvinte şi le-am făcut salată şi am turnat pe ele uleiuri volatile încât de-o guşti ai crede-o vreo pastă fermecată ce-ţi înfăşoară limba-n miresme inutile şi vintrele-ţi desfată cu voluptăţi nespuse de crezi că mie toate misterele-s supuse şi-n verbul meu se-ascunde un sens mirobolant ce-ar face orice alt fel de-a scrie redundant de parc-aş fi vreun tainic îmblânzitor de minţi din Indii legendare sau Galilee sfântă şi-n sufletul meu magii şi zeii îţi cuvântă ca temerile vieţii să-ţi doarmă-n piept cuminţi — ci-mbucă tot şi bea-ncet până la fund paharul: oricât ar fi de dulce, nu hrana-i bucătarul.
sâmbătă, 31 mai 2025