Sonet nostalgic Trecut-au anii aceia, frumoşi ai tinereţii S-au dus pe-o cale veşnic ne-nturnată, Şi nici că îi voi mai reîntâlni, vreodată - Cu nostalgia lor ce-au dat un puls vieţii. În amintirile ce te-ncălzesc, de altă dată Care străbat ca razele solare grosul ceţii, Ca picături de rouă rece-n zorii dimineţii, Se pot vedea că-s factori inimii înviorată. Şi doar nostalgia anilor ce te-au marcat - Ce-aprinde ca scânteia focul de-ncălzire, Arătând o directivă, hotărâtă de urmat, Îţi pun în cumpăna gândirii, o revenire: Să cugeţi, la ce vremi în viaţă-ai asistat, Şi la bilanţ să spui: Dumnezeu, e Iubire! Flavius Laurian Duverna