Plângeau cu sânge mieii pe altare Când spuza azimei îi da sărutul, Şi-n rouă aducea ofrandă lutul Verdeţuri pentru Paşte, reci, amare. Aşa găsim în cronici începutul, Dar Paştele jerfit pentru iertare Transcende timp şi spaţiu şi uitare, Căci Mielul jertfei este Absolutul. El a cuprins cu braţe răstignite Oceanul de-ntuneric şi durere Al sufletelor de păcat coclite Şi din mormânt păşind în Înviere Deschis-a pentru vieţi înveşnicite Un drum spre slavă, fără bariere. Simion Felix Marțian