Aleargă bezna spartă de cocoși Și-n tinda zilei, pe covor de rouă, Lumina țese o hlamidă nouă Din fir solar și-argint de zori lăptoși. Revarsă cerul aur, parcă plouă Cu stropi de tihnă, vii și luminoși, Și-n zorii rourați și răcoroși Ridic spre Tatăl mâinile-amândouă: Mi-ai dat prin dimineață-un început, Și-n roua ei un strop de neprihană Să cred mereu că Tu, din absolut, Ne strângi la piept cu ziua diafană Să dai și azi, cum dat-ai în trecut, Cu roua dimineților...și mană! Simion Felix Marțian Vulcan, 30 septembrie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025