Se-avântă în clocot pe pietre pârâul Şi-n stropii-i de-argint înfloresc curcubeie, Ţâşneşte pe maluri a vieţii scânteie Rupând, în explozia verdelui, frâul. Pe câmpul ce haina de foc şi-o descheie Zvâcneşte în flacără galbenă grâul, Când greieri cu jarul din maci îi ţes brâul, Şi pâinea se-nfoaie, crescând rotofeie. E vervă în toate şi totul se-ncinge Şi simt cum în mine imboldul tot creşte Şi-n valul vieţii în clocot mă-mpinge, De-aceea în mine o rugă vuieşte: Dă-mi, Doamne, vibraţii şi dor de-a învinge Şi pentru-a-Ţi sluji mai…vioi, mă stârneşte! Simion Felix Marţian Vulcan, 9 iunie 2018
sâmbătă, 31 mai 2025