Mă lasă, tu, frumoasă crisalidă, să te ajut să ieși, precum un vis, din învelișu’-n care te-ai închis ca, într-un templu, o cariatidă! Acceptă-mi brațele și bucuria cu care, spre iubire-am să te port pe aripi ce, ușor, fără efort, ne-or înlesni, spre ‘nalt, călătoria. Privește-mă cu cea dintâi privire și pierde-te cu mine-n fericire, fii pentru mine, dulcea nereidă! La pieptul meu, fii prima perseidă ce-și frânge zborul pentru o iubire, iubește-mă, frumoasă, crisalidă!