Din stampa chinezească îmi grăiește Un pin ce vrea o viață să rezume, În scrâșnetul mai vechilor cutume Din seva-n care, încă, scormonește. Cuvântul său încearcă să îndrume Puterea unui vânt ce-l depășește Pe linii moarte, unde el plătește Cu ramuri ce se-nclină peste hume. E trist, căci prea puțini îi mai ascultă Vorbirea șuierată printre ace Spre spectatorii care nu exultă. E-o falsitate care îmi displace! Mă distanțez de vorbăria-i multă … Cocorul de pe-o altă stampă tace.
luni, 28 iulie 2025