Te odihneai la margine de ape Sperând că noaptea ți-e un sfetnic bun, Când a venit, total inoportun, Un duh, din apa mării să se-adape. - Îți izvorăște roșul de sub pleoape Și-arăți ciudat, mai … altfel, vreau să spun, Dar știi și tu! Nu știi? Eu presupun Că ai venit doar ca să-mi fii aproape. Mirat, întoarce capul și-ți răspunde: - Așa e, pentru tine am venit, Dar nu știu nici de ce și nici de unde, Știu doar că, în oceanul nesfârșit, De chipul tău nu m-am putut ascunde Și-n vis, măcar, de-acum voi fi primit.
sâmbătă, 31 mai 2025