Sonetul Golgotei Pe aripile credinţei, Doamne am zburat Până acolo sus, la Golgota chinuitoare, Să-Ţi văd suferinţa cea nespus de mare Când pe crucea răstignirii, ne-ai purtat. Tot noianul de păcate grele, apăsătoare, Din vremelnicia vremilor Le-ai adunat, - Şi pe crucea spre Calvar, Le-ai suportat Până ce căzut-ai jos, fără pic de îndurare. Te-am văzut, sub liniştea deplină atârnat Între doi tâlhari ce se zbăteau de moarte, Dintre care unul Te-a rugat să aibă parte, Când pe norii cerului, vei veni ca Împărat, Mântuirea s-o aduci prin strălucire mare, După ce-ai trecut durerea fără asemănare. Flavius Laurian Duverna 13 noiembrie 2019
sâmbătă, 31 mai 2025