Se-aprind tăceri în cenuşiu amurg Cu licuricii-n dulce consonanţă Şi, scăpărând mirat de la distanţă, Alţi licurici se-aprind pe cerul murg. Se-nstăpâneşte-a tihnei ambianţă Şi beznele care în taină curg Par opera vreunui dramaturg Dând scenelor o nouă rezonanţă. Foire, zarvă, zbucium contenesc, Înfăşurate parcă-n nori de vată Care pe marea liniştii plutesc, Şi pentru ziua tocmai încheiată Sub scutul protector dumnezeiesc, Îţi mulţumesc din suflet, Sfinte Tată! Simion Felix Marțian
sâmbătă, 31 mai 2025