Sonetul vremurilor noastre ... Pe seama astei lumi, tu soartă te amuzi, Într-un spectacol scris de linii între stele, Dar plânsetul purtat de-aceste clipe grele, O, soartă împietrită, nu vrei să le auzi! ... Un vaiet este lumea, un strigăt de durere Și ochii-atâtor oameni de lacrime sunt uzi, Că solii tăi de moarte sunt atât de cruzi, Să lupte pentru viață, lumea n-are putere! ... Întoarce-te spre lume, întoarce-te cu bine, O, soartă ce te-amuzi de-acolo, împiertrită, Să spunem grozăvia, cuvintele-s puține ... Și dacă lumea noastră acum e pedepsită Unde este iertarea puterilor divine Sau râdeți împreună, de lumea oropsită?
sâmbătă, 31 mai 2025