Frunză verde de granate, Am avut un Toader frate Ş-a trecut în ceea parte Cu trei tencurele-n spate. Iar cazacii l-au zărit, L-au zărit, l-au urmărit, Şi l-au prins şi l-au legat, Şi-n carantină l-au dat De mi-l ţin jos răsturnat, Nebăut şi nemâncat! Legături i-au pus de in Ca să-l ducă la Hotin, Şi să-l judece ruseşte Şi să-l bată căzăceşte! Bate vântul de la Prut, Inimioara mi s-a rupt. Bate vântul despre zori Şi mă umple de fiori. Bate vântu-n miez de noapte Şi-mi tot pare c-aud şoapte; „Decât m-ar băga la oaste, Mai bine-aş zace pe coaste, Decât în oastea rusească, Mai bine-n cea românească. Domnică, drăguţa mea, Mult bine mi-era la ea, Că-mi aşternea la răcoare Şi mă-ntreba ce mă doare. Vai! român, de capul tău Cum te-ajunse ceasul rău Şi n-avuşi măcar un frate Ca să-ţi cate de dreptate, Să umble cu cărţile Să-ţi scoată dreptăţile. Dă, Domnico, pe murgul De-mi deschide butucul.
sâmbătă, 19 aprilie 2025