Spaima

Spaima

Cerul şi-a deschis vămile
cad fluturi în năvodul iubirii
reci sloiuri în straie de nori
spun blestemul ploii
cetăţi se ridică din mare
ca temelii pentru sângele scurs
e roşu apusul ca o inimă rănită
suverană se ridică peste cuvinte şi frică
pasărea tristă închisă 
în foaierul vrăjitorului
stăpân peste timp