Speranța

Speranța nu moare, renaște mereu
Mai vie, mai trează cu cât ni-e mai greu
Ne ține în viață când tot se destramă,
Ghidându-ne pasul ca tată și mamă.

Cu toții depindem acut de speranță
Ne dă acea forță-n secunda instanță
Când credem că totul e poate pierdut
Ea la deznădejde îi face un scut,

Să nu ne atingă, să nu ne perturbe
Să mergem la pas în hățișul din urbe
Să ștergem din minte cuvântul ”înfrânt”
”Speranță” ne fie cuvântul cel sfânt!