Speriat de necunoscut

Speriat de necunoscut

m-am întristat să te regăsesc
închisă 
între laturile unui cub
rostogolit de energia fricii tale
prin avatarurile sufletului  
meu; 
nu-ți potrivești pașii 
cu muzica
încurci ritmul cu balansul 
unui dans 
numit de tine menuet;
mi-e frică de pierderea coerenței
de pierderea orientării  
iluziei
de răvășirea gândului 
în absolutul putinței 
și neputinței;
ne fascinează efectele cascadei 
lăcomia tornadelor 
necontrolate
dependența asumată 
de pofte 
ignorând voința contineței;
să fim puternici întru Divinitate 
nu sclavii doritori 
de absolut;
nu suntem buricul pământului
suntem  imaginația unui proiect
ce trebuie iubit 
ca florile cerului;
nu face rău semenilor tăi 
că la final 
te vei afla singur 
și îngândurat
în realitatea ce va traversa 
cu tine
vămile... absolutului.                                                                                  

Autor: Gabriel Stănciulescu