SPIRALĂ NESFÂRŞITĂ Din aceiaşi rădăcină, Sori ce nu mai au lumină, Cad, haotic, printre spaţii, În absconse ecuaţii Ce abia le desluşim. Infinitul, număr prim, Pare strict indivizibil. Ştiu că nu mai e posibil Să împingem înapoi Timpul aşezat în noi. Nu putem nicicum pătrunde Taina lumilor rotunde Din spirala nesfârşită. Oh! Frumoasa mea iubită! Care drum mi te apropie? Eşti reală sau o copie Plămădită de un gând? Nu exişti pe alt Pământ Unde nu te pot ajunge? Spune-mi dacă pot străpunge Zidul care ne desparte. Vreau să te desprind din carte Ca să pot să-ţi mângâi fruntea. Cum se poate trece puntea Dintre lumea mea şi-a ta? Nu cumva eşti doar o stea Ratacinda printre spaţii Din absconse ecuaţii Ce abia se desluşesc? Dulce vis, te mai iubesc Doar o simplă veşnicie. Îţi mai scriu o poezie Şi mă-ntorc în univers, Fiindcă, totuşi, am de mers Preţ de două galaxii Până când ai să revii Să-ţi sărut cu ochii glezna, Să-mi alungi cu-n zâmbet bezna Ce e gata să mă-nghita. ... Într-o lume neivită, Ai să-mi fi din nou iubită În spirala nesfârşită!
sâmbătă, 31 mai 2025