Splendoare

Splendoare de toamnă

Cu păru-n vânt şi plin de fori uscate,
Se vede coborând tomna în vie,
Iar frunzele de pomi desperecheate,
Se-aşază peste arămia-i ie.

De unde vii tu toamnă colorată?
Din ce tărâm nepământesc soseşti?
Aş vrea să-ţi spun o dată şi-nc-o dată,
Cât de cochetă şi frumoasă eşti!

În părul tău toţi fluturii dansează,
Iar buzele au gustul mustului.
Copacii goi la tine-acum visează,
Tot aşteptând apusul soarelui.

Cu mantia de frunze şi petale,
Cu iz de busuioc şi măghiran,
Îmbrăţişezi tot ce îţi iese-n cale
Căci ţi-a fost dor, doar a trecut un an.