Mergeam în lungul drumului de fier sărind febril traversă cu traversă într-un picior de stârc, prizonier acestui joc de-a pasărea inversă. Şi mirosea a păcură încinsă şi-a pietre sângerând sub roţi de tren; spre orizont, pe linia întinsă săream din doi în doi în salt de ren. Mergeam locomotivă spre izvor şi-n urma mea trăgeam în şir vagoane, şi eram mie însumi călător şezând la geam pe două geamantane. Vedeam apoi poteca spre poiană şi deraiam din mersu-ntr-un picior, îmi regăseam fiinţa mea umană şi alergam cu sete spre izvor. 23 martie 2016, Bucureşti