Spulberare

Aceste lacrimi au ucis hârtia,
un porumbel se zbate pe pământ,
dezastrul dintre noi e doar mânia
ce ghearele-și ascute prin cuvânt.

Au înghețat privirile și iarna,
a prins să viscolească pe la sud,
coioților ascunși le suntem hrana
unui absurd decembrie prea crud.

Am strâns dureri și viscole în palmă,
le-am aruncat, plângând, în nopți târzii,
întoarse împotrivă-mi, ca o armă,
m-au spulberat, tardiv, prin poezii.

adina v. 
3. 12. 2018