Râde nufărul gândirii Și iar zburdă prin grădină Cum zburdă după înghețuri Hoardele de brebenei, Dar și versul cântă-n mine Și prin râuri de lumină Bate-n cufărul visării Cu glas sfânt de clopoței. Că sorb sângele din floare Mă bucur peste măsură Cum se bucură-n amiază Trestia visând pe lac, Dar ce focuri zac în tine De-mi provoacă-n vers arsură Și mă-ndeamnă-n bucurie Din rime să-ți fac iatac? Bucuros mă simt în toate Și prin delta fericirii Navighez plin de speranță Prin tăcerea unui zvon, Eu te văd o floare rară Și din cupa ne-mplinirii M-ar durea să-mi dai din frunze Dioxidul de carbon! Dar din focul din cuvinte Pun în strai de sărbătoare Polenul ce cheamă-n suflet Fluturașii din genuni, Spune-mi suflețele, oare, Cin’ te saltă către soare Cum un clopot către ceruri Saltă omu-n rugăciuni? 25.09.2019
sâmbătă, 31 mai 2025