Stai moarte preț de-o clipă lângă mine Să mai am timp să beau un strop din vie, Să mai simt gustul dulce al unei vieți De care tu acum mă îndepărtezi! Stai moarte preț de încă o secundă Mai lasă-mi timp ca focul să se stingă, Că atât de crud din mine ai mușcat Că nu mi-a rămas timp de bun rămas! Pe treptele înălțate către cer, Stai moarte să aștept un ascensor, Să-mi fie cerul liniștit că-n lume, Destul am ars în flăcări pentru tine! Tăcerea ce mi-a pus pe piept peceți mi-astupă glasul .Închis între pereți de carne pârjolită, gândul îmi striga Stai moarte, poate vine cineva! În liniștea ce adâncește hăul, Stai moarte până ajunge pompierul Și până cerul își adună norii Să stingă focul, să-mi mai lase zorii! Amână moarte încă o zi drama , Să pot să-mi iau adio de la mama! Mă recunosc și mă declar bolnav de viață, lasă-mi moarte întreg un braț, Să scriu peste cenușa care sunt Câteva vorbe mamei. Strig și plâng dar surde sunt urechile și închise privirile iar mâinile întinse, Doar tu mi le vezi moarte, numai tu ce aștepți în prag să-mi iasă sufletul! Stai moarte că mă arde graba ta, Mă face scrum, cenușă! E cineva? Se aude în zare sunet ascuțit, Stai moarte, lasă-mă, mai stai un pic! Prin fumul ce se înalță gros spre cer Se aude slab și jalnic un ecou: Stai moarte, nu mă îmbrățișa așa Că arde în mine gândul, inima îmi arde, totul s-a sfârșit! Hai moarte, ajută-mă să trec prin Styx....
sâmbătă, 31 mai 2025