Stare de a fi

Stare de a fi

Stă de veghe poemul
ce ninge cu veri
peste golf de dureri !

Vorbeşte ! – îi zic
şi el mă preumblă
peste semne noi
încă dezbrăcate de 
obişnuinţă,
mă împinge în cuvânt
să smulg ţipătul
din vârful săgeţii,
trupul meu de cerneală
cu zâmbetul unei viori
acoperindu-se.

Fără această stare
trupul meu nu există
şi fără poem
eu nu mai sunt.