STĂRI INTERMEDIARE La început am fost aer Şi umpleam nesfârşitele spaţii Dintre Pământ şi stele Cu zefir. Apoi am fost lumină Şi am coborât în genuni fără margini Să ucid întunericul. Ceva mai târziu am fost şi pasăre Şi am zburat de la un capăt la altul al zării, Peste oceane fără de număr. Apoi, m-am transformat în ploaie, Numai ca să mă odihnesc La rădăcina spicelor de grâu, în umbra florilor. La o margine de câmpie Am fost izvor Şi m-au sorbit cu sete Drumeţul şi secerătorul. Am fost şi sus, pe steiuri cenuşii de munte, Pe vremea când eram căprioară, Şi ochii mi s-au umplut Cu nesfârşitele mări de verde Dar şi cu lacrimile lui Labis. Şi după ce am fost Aer Şi lumină Şi pasăre Şi ploaie Şi izvor Şi căprioară, Am fost copil. Am clădit castele colorate din cuburi Ori din vise ce au durat o vreme. Acum, sunt tot pentru o vreme OM! Iar tu eşti OM odată cu mine. La marginea timpului Voi fi iarăşi Aer sau pasăre, Sau izvor. Dar până atunci Pot să iubesc OMULE de lângă mine!
sâmbătă, 31 mai 2025