Sunt încă un străin în viața ta, (dar cu statut de privilegiat!). ”- Că poți să-mi ții în mână liniștea?!”, E-un lucru mare ... de invidiat. Mi-e sete să-ți șoptesc cuvinte calde, (în nopțile cu Lună temporară). Să-ți spun cuvinte (uneori savante), Cum ți le-am spus odată, într-o seară. Aș vrea să te iubesc cu nepăsare, Să te alint în interesul meu. Iar lumea chiar să creadă că mă doare, Acest cadou dorit de Dumnezeu. Să mă scufund în inima-ți rănită, (în așteptarea unui ”Da” ... ce-i mut). Și cu privirea ce mi-e oblojită, Să-ți împrumut nuanța din sărut Tu-mi ești condiția de-acum firească, (motorul viu al existenței mele). Un Univers din care să lipsească, Tristețile și toate cele rele. O nebuloasă-n viața mea apari, (eu aș da timpul astăzi înapoi), Să înțeleg de ce tu mai dispari, Ca să revii în sinea mea apoi. De crezi că-s un străin în viața ta! (un lucru foarte greu de-anticipat). ”- Când tu îmi ții în mână liniștea!”, Să știi că sunt un ... privilegiat! Brăila, octombrie 2017