Femeia mi se culcă pe toate sentimentele, cu trupul despletit de sălcii pe ape îndepărtează furtuna. Face noaptea de nerecunoscut, alungă hainele dincolo de inimă, privim dragostea cum levitează fără obiect, cum se pierde în ochii fascinaţi. Când bate la ferestre lumina dimineţii nu mai suntem aceiaşi, trăiam într-o altă lume imaginară cu zădărnicia în braţe. Căutăm la nesfârşit steaua de zăpadă, ea s-a topit fără să ajungem la ea.
sâmbătă, 31 mai 2025