Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn; Nişte cetăţi Plutind pe marile Şi mişcătoarele Pustietăţi. Stol de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. Zboară ce pot Şi-a lor întrecere, Vecinică trecere – Asta e tot… Floare de crâng, Astfel vieţile Şi tinereţile Trec şi se stâng. Orice noroc Şi-ntinde aripile Gonit de clipele Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te, îngere, La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?
