gândurile prinse ca într-un cortegiu tragic mustesc rana sub paşii umezesc ţărână cu fiecare minciună pe care mi-o spui în absenţa ta rămân cu o închipuire de aripi mă tem să nu ghiceşti ceea ce este dincolo de zâmbet să nu-mi tulburi amăgirea în care mă ascund picătură cu picătură fir cu fir un azi în care tu rămâi cu mine până când aud cum urlă lupii în secatuirea dintre noi şi într-o emoţională hibernare aştept cutremurul o altă revărsare a iubirii. .
sâmbătă, 31 mai 2025