Ştiam că e sfârşit

Instinctul mă îndemnă câteodată,   
o viață toată să o mai respir,   
buzele să-ți mai sărut o dată,   
parfumul tău din șoapte să-l inspir.   

Cum soarta a rămas neiertătoare,   
mi-a golit atâtea nopți de vise,   
de-ar plânge-n ea tot sufletul ce doare,   
prea multe versuri ar mai fi rescrise.   

Ştiam că e sfârşit, şi tu ştiai!   
dar ne furam din dragoste pe-ascuns,   
căzând în gol când ochii-mi sărutai,   
nu așteptam niciunul un răspuns.   

Parcă s-a stins o primăvară-n noi,   
cum ploile ce-n vânturi se răsfrâng,  
în suflet am rămas atât de goi,   
și-aș vrea mereu în brațe să te strâng.   

Autor, Mihail Janto