Știi tu câtă tristeţe-ai semănat în gândurile mele -odinioară? Pe-acolo-mi trece visu-nfrigurat că amintirea poate să mai doară. Că nu te-am înţeles, mărturisesc! Nici azi nu ştiu de ce-ai stârnit furtuna în jocul început copilăresc, un joc naiv de-a soarele şi luna. Și-aş plânge pentru fulgere şi nori dar izbucnesc în hohote deodată: vezi, m-ai făcut să râd de-atâtea ori încât tristeţea fuge speriată.
sâmbătă, 31 mai 2025