Ştiinţă

Ştim atât de multe lucruri
Şi ne-nfumurăm cu asta,
Scormonim şi prin nimicuri
Până dă în noi năpasta.

Ţinem la părerea noastră,
Siguri cǎ avem dreptate,
Matematica măiastrǎ
Ţine loc de suflet, frate!

Dacă ne-am fi întâlnit 
Pe o punte din poveste,
Cred că ne-am fi prăvălit
Cu ştiinţa-ne în zestre.

Doamne, repede uităm
Că nimic nu moştenim,
De ce, oare, ne certăm?
Nu-i mai bine să iubim?

Ne-ndârjim şi tremurăm,
Ţinem de păreri cu dinţii,
Vrem nimic să nu cedăm,
Convinşi de puterea minţii.

Sângele din capilare
Rǎsuceşte mintea-n noi,
Şiinţa cotropitoare 
Trage proştii în război!

Bine-am pune cărămida
La locul ei, nu-n piept pǎros,
Aşteptând, precum omida,
O transformare în frumos.