visele nu mai erau vise în accepțiunea iubirii erau niște epave plutind pe o mare de cuvinte nestăvilite, șuierate durerea nu mai era durere în înțelesul pustietății era un muget de suferință din înaltul cerului un cutremur din străfundul părerii de rău noi nu mai eram noi în accepțiunea destinului eram două țipete sufocate în aceeași străfulgerare de pasăre