Strălucirea

Strălucirea
...
Te-ai născut pentru tine și-ai trăit pentru toți,
Strălucind fără loc într-o țară măruntă
Într-o țară străină, trasă de alții la sorți,
Ce-a avut pentru tine doar loc de mormânt!
...
Ursita ți-a fost  muza cu chip de balaur,
Ești la fel de greu precum limba română
Prin care-ai creat eternul nostru tezaur,
Ce ne-a rămas cea mai prețioasă fântână!
...
Ai știut mai mult decât vom ști noi vreodată,
Pentru că te-ai născut mai înainte de vreme,
Ai trăit atât cât să treci cu mintea de soartă 
Și eternitatea s-o închizi în poeme!
...
Plecând, ai rămas de-atunci al tuturor,
Al tuturor celor ce te privesc de jos,
Ce știu că ai trăit având un singur dor
Și te văd strălucind singur, maiestuos!