Azi am auzit păsărelele ciripind la soare, poate pentru mine, dar totuși răcoarea vântului îmi dădea un sentiment de frig și sete, am preluat controlul și a trebuit să mă opresc la soare. Caut un magazin, să-mi cumpăr ceva pentru sete. Păsărelele sunt agitate, soarele se ascunde în spatele blocului, iar ele se adăpostesc undeva la căldură. Setea e potolită, dar la umbră frigul persistă, trebuie să merg repede la căldură undeva. În gând am amintirile verii, dar văd îndată casa mea, e încă fereastra deschisă, așteaptă s-o închid când sunt înăuntru. Îmi aduc aminte de florile castanilor atunci când își scutură petalele și era alb pe jos ca și zăpada care încă persistă. Gândurile îmi zboară acum la ziua ta, sper să fie mai cald, să ne plimbăm prin soare, să ne-ncălzim cu dragoste, zâmbete și citind mesaje nescrise în ochii noștri. Așa vom simți cum razele emit o căldură în inima noastră și mediul ambiant va fi cu străluciri de aur.