Ștrandul cu apă sărată în strana norilor cuvintele nu mai ajung se opresc deasupra orașului alungate de iluzii, în ornicele de nisip se frământă visele ca pe un aluat, pe plaje, trupuri însemnate cu cristale de sare își caută iubirea joacă fals poker cu inima goală, sub tălpi castelele se năruie măsurând veșnicia, într-un ștrand în care sarea se aduce din adânc sunt ziare cu imagini ce înghit sec cuvintele, zidurile ca de bastion pasc cerul, pe pământ tălpi de fier grăbesc timpul să nască întrebări, la dușuri fețe posomorâte aruncă măștile zăpada din pleoape le curge pe fard, cabine insalubre din scânduri umede sunt purtătoare de păcate, verdele lor decojit vede un soare palid se schimbă priviri acoperite de așteptări ca ale unor temniceri ce nu cred în libertate, in timp îngerii zburdă nepăsători deasupra apei.
sâmbătă, 31 mai 2025