STRĂNUTĂ PĂPĂDIA

Parcă ieri eram cu toţii mici copii
Şi dam pulsul câmpului cu păpădii,
Alergând hai-hui cu paşi nevinovaţi,
Jucând  Baba-Oarba cu ochii legaţi…

Ca să-mi dai de veste că-mi erai aproape, 
Vocea ta uşoară ca un joc de ape
Îmi şoptea-n ureche, suavă şi hazlie:
„Nu sunt eu aici - strănută-o păpădie!”…

Eu râdeam şi-n joacă lung suflam spre tine:
“Păpădia zboară! Haide-aici s-o ţinem!”