Am început de la un timp Să mă scutur de flori... Îmi e dor d-un cald anotimp Să mă trezească-n zori... Pe geamul-nchis acum apare Doar irisul, ce nu e floare, Iar câmpul obrazului e măturat De genele ce lacrimi le-au uscat... Mi se așterne grăbită iarna la picioare, Mâinile nu mai sunt sărutate de soare, Lichidul din vene ușor dispare, Se retrag râurile, se-nghesuie la vale... Îmi plâng de milă ideile tinere, S-au așezat să-și ia la revedere-n linie, Îmi părăsesc corpul secat De buzele vântului uscat... Mi-a suflat și peste suflet Și timid s-a speriat: Era doar o păpădie Ce de frică-a strănutat... Îmi e dor de primăvară Viață nouă parcă-ar fi, Dar florile de-s iubiri se usucă Cât de-adânc tu le-ai sădi...
sâmbătă, 31 mai 2025