STRĂNUTĂ PĂPĂDIA...

STRĂNUTĂ PĂPĂDIA...

Strănută păpădia să-şi întindă
Supremaţia peste toată valea
Semnele toamnei vin şi-mi aţin calea
În jocul lor de nuanţe să mă prindă.

Mă-ntind în iarbă ca-ntr-un pat regesc
Trăiesc şi mă îndrept spre echinox.
Întreaga lume pare-un paradox
În care încă ştiu să mai iubesc.

O umbreluţă vine să se-aşeze
Ca să viseze ploi pe pleoapa mea.
O simt şezând, o simt atât de grea
Cât sarcina ce-o are să creeze

O altă păpădie peste-o vreme,
Sisteme dint-o lume ce repetă
Miracolul mişcând doar o baghetă
Divinitatea dragostei supreme.

Strănută păpădia, ce perenă
Imagine a vieţii nesfârşite!
Dar câte umbreluţe irosite
Pentru-a transmite dincolo o genă?

Aşez cu grijă umbreluta-n iarbă,
În barbă simt un tremur nefiresc
Iubita mea aş vrea să vezi cum cresc
Mulţimi de păpădii ce vor să soarbă

Lumina stelelor din ochii tăi.
Iubito, rogu-te , lumină dăi!