Strănută păpădia Tresar când aţipesc şi mă-nfirip din vise, Zâmbind în ritm de ceaţă, cu memorii Prin cetini presărate,-n crâng de tise Când înspre zi, ne legăna scrânciobul florii. Strângeam noi amândoi în palma Lunii Petalele albastre, cu frunziş de stele, Şi-n înflorit de crizanteme şi petunii Eu, un horticultor cu soarele-n nuiele, Îţi aşezam pe după gât trufaşul zbor Al turmelor de amoraşi înmiresmaţi, Şi strănutaţi de păpădii cu glas de dor În vara câmpului cu cei trei fraţi pătaţi. Horticultor şi grădinar, pliveam din tei Botanica din ochii tăi pantagruelici, Şi-ţi desenam în asfinţit cu porumbei Regina nopţii cu alai floral de clerici, Ce scuturau din cerul sprijinit de ramuri Îngeri stropiţi cu Rai de umbra selenară Pe care ţi-i doreai vitraliati în geamuri, Să ţeasă-n tâmpla nopţii florile de vară. E preafrumoasă răscolirea de zefir Chiar de strănută păpădii de guturai Şi umbreluţele timide îmi zâmbesc în fir, Poftindu-mă să te răpesc ca din Serai. Marian Puscasiu
sâmbătă, 31 mai 2025