Despre unii oameni se scrie, Despre unii oameni se cântă, Mâhnirea, fireşte, rescrie Despre oameni ce necuvântă. ‘Năuntrul meu bate-n metal, Ducându-mi spre sine-un afront, Prea ascuţit şi poate letal, Din refrenul călugăr şi ciont. Aş vrea să particip cu pietre La ce suntem noi – un complot – , Dar prin noroi, suntem o luntre De gânduri, ce stau lângă cot. Absurdă e lumea cu tine, Absurd e şi strigătul mut, Care se pierde peste coline, Ţinând amintirile scut. Ce strict e prezentul, se pare, Cu noi şi cu tot ce-i al tău, Strict este totul când moare, Părerile sunt prea de rău. Se-mbată cu tine copiii Din noi, care cred în poveşti, Se-mbată cu tine şi viii, Din tot ce eşti... Nu mai eşti... 28 mai 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025