Strig către tine, Doamne În pustiu. Nu-ți reproșez nimic, Vreau doar să știu! Atâta răutate peste lume, De unde vine, Doamne, De la cine? Nu-ți reproșez nimic, Vreau doar să aflu, Dacă mai ești cu mine Atunci când pasu, Care mă poartă Ezitând prin viață, Se-mpiedică În zilele cu ceață. Strig către tine, Doamne, În arșiță. Nu-ți reproșez Și nici nu-ți cer nimica. Mi-ai dat cât n-o să pot O veșnicie, Să dau și eu Din tot ce mi-ai dat mie. Strig către tine, Doamne, În pustiu, În ceață și-n arșiță. Vreau să știu ! De unde Doamne Atâta bunătate, Ca să le vezi Și să le ierți pe toate ! Strig către tine , Ca să-ți mulțumesc Deși tu mă auzi Și când șoptesc !